Piept de pui cu sos de rodii si rucola

          Rodia e un fruct care nu-i pentru toata lumea datorita gustului dulce-acrisor si datorita timpului care trebuie sa il petreci pentru a scoate semintele din interior:). Oricum eu sunt un fan al acestui fruct extraordinar iar azi am incercat un sos care zic eu merge foarte bine cu carnea de pui.

          Am mai avut prin frigider si niste branza de capra, prin ghivece ceva busuioc asa ca am decis sa merg un pic mai departe decat un piept de pui simplu prajit la tigaie. Am trecut la treaba si am batut bine pieptul de pui (sare, piper), l-am umplut cu amestecul de branza si busuioc si l-am dat prin faina, ou si putin pesmet. Pentru putina forma l-am strans apoi bine in folie de plastic pentru cateva minute. L-am prajit in putin unt doar cat sa nu se desfaca iar apoi a mers la cuptor (180 grade C) timp de arpoximativ 15 minute. Sosul e simplu, trebuie doar putina rabdare si atentie. Am scos semintele dintr-o rodie pe care le-am pisat apoi bine, iar sucul obtinut trebuie redus pe foc mic cu vreo 2 lingurite de miere de albine pana ce ajunge de o consistenta cremoasa. Cand e gata se trage de pe foc si se adauga un cub mic de unt rece pentru un aspect vizual mai deosebit. Am mai preparat si o mana de frunze de rucola cu suc proaspat de lime si ulei aromat cu busuioc. Mi-a placut tare mult contrastul dintre gustul amar al salatei si cel dulciu al sosului, cat despre pui, e o combinatie care trebuie incercata.

           Fun fact : Este foarte probabil ca Fructul oprit sa fi fost mai degrabă o rodie decat un mar, data fiind etimologia sa și presupusul habitat precizat de Geneza. (Wikipedia)

Spaghetti cu pesto de busuioc si peste alb

         

          Din nou paste si din nou spaghetti :)...nu e o coincidenta, ci doar faptul ca imi plac mie tare mult. De data asta am gatit ceva foarte simplu, de fapt atat de simplu incat ma gandeam ca nu merita o postare dar la final gustul m-a facut sa ma razgandesc. Ca de obicei pastele trebuie fierte intr-o cantitate considerabila de apa si cu destula sare incat acestea sa prinda putin gust (se fierb cam cu doua minute mai putin decat indicatiile de pe ambalaj). Intre timp, pestele (condimentat cu sare si piper) se prajeste in putin unt la temperatura medie cam 1 minut pe fiecare parte fara sa prinda culoare. Apoi, in aceeasi tigaie in care am prajit pestele se perpelesc putin pastele gata fierte in untul ramas si cu vreo doua linguri de sos pesto. Se finalizeaza farfuria cu frunze proaspete de busuioc pentru un plus de aroma si culoare si se serveste imediat deoarece pastele se racesc foarte repede.      

Pulpa de pui cu orez mexican si sos mole

          O reteta mexicana extraordinara putin mai complexa dar care merita tot efortul depus si timpul petrecut in bucatarie.

          Ok...am inceput cu sosul, am pus intr-o tigaie bine incinsa (fara ulei sau unt) o rosie intreaga, o ceapa mica taiata in patru, 2 catei de usturoi curatati, 2 ardei piscatori intreg si le-am lasat pana ce s-au rumenit bine. In paralel am prajit putin o mana de alune fara coaja iar apoi am combinat totul intr-un blender pana ce am obtinut o pasta fina. Am indepartat apoi carnea de pui de pe os, am condimentat bine in interior si am legat-o apoi cu sfoara de bucatarie. Pentru culoare si gust carnea trebuie prajita 2-3 minute intr-o tigaie pe toate partile iar apoi merge la cuptor (180 de grade Celsius) timp de aprox 10 minute. Orezul l-am spalat bine din mai multe ape iar apoi trebuie lasat la scurs cam 20 minute, timp destul sa imi prepar ceapa si morcovii brunoise (cuburi de dimensiuni mici). Am transpirat apoi ceapa in putin ulei de masline (fara ca aceasta sa prinda culoare) dupa care am adaugat orezul si am continuat sa prajesc pana ce devine translucid. De aici incolo se aplica regula o parte de orez, doua parti de apa (supa de vegetale sau pui in cazul de fata) si se gateste la foc mic timp de aproximativ 10 minute (la jumatatea timpului se adauga si morcovii brunoise). Astea fiind zise tot ce-a mai ramas de facut a fost sa incalzesc sosul, iar pentru un plus de culoare si gust i-am adaugat doua cuburi de ciocolata neagra si evident sare si piper dupa gust.

       

Branzeturi si fructe

        

         N-am reteta pentru asa ceva :) deoarece in general nu prea exista reguli exacte pentru un platou de branzeturi si fructe. Nu este specificat nicaieri un anumit numar de branzeturi si nici ce fel de fructe ar trebui folosite, depinde doar de gusturile proprii. E bine de stiut doar ca trebuie echilibrata putin cantitatea de fructe cu cea de branzeturi, cat mai multe sortimente din fiecare iar pentru un efect vizual imbunatatit numerele impare ajuta. Pe platoul meu au ajuns urmatoarele : niste branza cu mucegai albastru, branza de capra cu mucegai alb, Nasal de la Napolact, branza de capra cu ierburi (La Provence), parmezan, ceva cascaval de casa de oaie si branza de capra simpla putin ajustata (jumatate cu susan, jumatate cu seminte de mac). Ca si fructe am avut pepene rosu, pepene galben, capsuni si smochine deshidratate.

 

         FYI, parmezanul merge extraordinar cu putina miere de albine, branza Nasal de Napolact cu pepene galben si un pahar de vin off your choice ar fi indicat :)

Aubergine caviar / parmezan / limes

          Un snack extraordinar si un alt fel de prezentare si preparare a delicioasei salate de vinete pe care o cunoastem cu totii atat de bine :)

 

          Am schimbat putin metoda de coacere a vinetelor intr-una mai sanatoasa zic eu, chiar mai gustoasa plus inca ceva ingrediente care se potrivesc foarte bine cu aceste legume minunate :
        - 3 vinete de marime medie
        - 50 g parmesan
        - 6-7 catei de usturoi (necuratati) 
        - suc proaspat de limes dupa gust
        - o lingura de smantana pentru gatit
        - sare, piper, rozmarin, ulei de masline

       







         
          Am inceput cu vinetele pe care le-am taiat in doua, le-am crestat putin pe lungime si am adaugat frunze de rozmarin uscate si felii de usturoi. Le-am mai stropit si cu putin ulei de masline, am unit jumatatile si le-am rulat in folie de aluminiu. Au stat apoi cam 45 de minute la cuptor la temperatura de 180 grade Celsius timp in care aburii din interior ajuta la transferul de gust al rozmarinului si usturoiului in interiorul vinetelor. Intre timp cateii de usturoi necuratati i-am pus intr-o cratita cu ulei cat sa ii acopere si am lasat totul la foc foarte foarte mic aproximativ 15 minute (sau pana sunt moi), scopul fiind de a obtine la final un fel de pasta de usturoi. Cand vinetele sunt gata se indeparteaza folia de aluminiu, rozmarinul si usturoiul din interior si cu o lingura se scoate tot miezul. Acesta se toaca apoi in functie de preferinte (mie imi place mai marunt) iar cand se raceste putin se adauga pasta de usturoi obtinuta, parmezanul ras fin si smantana. Se mai condimenteaza cu sare, piper si la final sucul de limes dupa gust.

          Eu am servit cu paine toast si extra fulgi de parmezan. Daca cineva se intreaba ce-i linia aurie :) e tot parmezan ras caruia i-am dat un pic de culoare la cuptor la temperatura mica.

Fusion carbonara

          Azi am incercat un fel de fusion intre doua dintre bucatariile mele preferate, una fiind foarte cunoscuta, cealalta mai putin dar foarte promitatoare :) Rezultatul a fost unul bun, pentru mine as putea spune chiar mai bun decat originalul :)

          E o reteta clasica de spagetti carbonara in care am schimbat pancetta italieneasca cu niste carnat afumat de casa autentic romanesc. Am folosit 100 g paste Barilla, 100 g carnat, un catel de usturoi, o lingura de unt, un ou, doua linguri de smantana lichida pentru gatit, sare, piper si bineinteles parmesan dupa gust.

         Pastele le-am fiert cu 2 minute mai putin decat indicatiile de pe ambalaj deoarece imi plac mai al dente putin. Apa e bine sa fie multa, sarata si fara ulei inauntru (acesta fiind doar un mit), eventual putina zeama de lamaie ajuta. Intre timp am prajit cateva minute carnatul intr-o tigaie incinsa cu unt, am adaugat si usturoiul iar la final pastele fierte. Am tras apoi de pe foc si am adaugat oul batut cu putina sare si piper si smantana amestecand continuu cateva secunde. Parmesan din belsug deasupra, niste frunze proaspete de busuioc si gata au fost :)    

         

Piept de pui cu sos gorgonzola si fasole verde

         Pieptul de pui este una din partile mele preferate ale puiului atata timp cat este gatit corespunzator si nu este uscat sau atos. El constituie o sursa importanta de proteine, fiind totodata foarte sanatos, fara pic de grasime sau gluten.
         Am impartit un piept de pui in doua incat sa ramana de grosimea unui deget, l-am condimentat bine cu sare si piper si l-am uns bine cu o lingura de ulei. L-am prajit apoi intr-o tigaie (bine incinsa in prealabil) cam 2 minute pe fiecare parte fara a mai adauga nici un fel de grasime. Intre timp fasolea proaspata am curatat-o si am pus-o la fiert cam 6-7 minute la foc mic. Pana ce pieptul de pui s-a odihnit, in aceeasi tigaie am mai "transpirat" putin fasolea fiarta cu o lingura de unt pentru un plus de aroma. Sosul e simplu, 100 ml de smantana lichida pentru gatit si gorgonzola dupa gust :). Se pun ambele ingrediente intr-o cratita si se aduce la punctul de fierbere pana ce branza se topeste iar smantana devine de o consistenta cremoasa. Carnea a fost frageda si moale, sosul simplu dar gustos iar fasolea verde proaspata nu mai are nevoie de nici o descriere :)

Scones englezesti

         Scones sunt niste paini mici rapide de origine scotiana care sunt foarte populare in Regatul Unit al Marii Britanii dar sunt consumate in multe alte tari de asemenea. Ele se gasesc sub forma de triunghiuri, dreptunghiuri dar eu am ales sa raman la cea clasica si anume sferica. Ca si timp mi-au luat undeva sub o jumatate de ora ceea ce le face perfecte pentru un mic dejun rapid si delicios.

         Ingredientele sunt urmatoarele :
         - 220 g de faina
         - 40 g zahar
         - 50 g unt
         - 100 ml lapte
         - 50 ml smantana lichida
         - 1 ou
         - 10 g praf de copt
         - 1 g sare
         - o mana de stafide
        De aici e foarte simplu, se combina faina cu praful de copt, stafidele, sarea, untul, jumatate din zahar si se omogenizeaza usor pana ce se obtine o consistenta nisipoasa. Intr-un alt bol se amesteca oul cu zaharul ramas, laptele, smantana lichida, se amesteca bine si se adauga la aluat. In aceasta faza am incercat sa nu lucrez prea mult aluatul, doar pana ce se omogenizeaza ingredientele, am intins apoi o foaie groasa cam de un deget si am taiat inele cu diametrul de aproximativ 7 cm. Le-am copt apoi timp de 15 min la 200 grade C si le-am servit caldute cu unt, dulceata de capsuni si lapte. Dupa ce se racesc merg extraordinar cu diferite tipuri de ceaiuri.

Confit de rata rapid

         Confit de rata (sau gasca) este una din cele mai luxoase mancaruri din Franta. Pulpe intregi de rata gatite la temperatura mica in untura proprie cu un exterior crocant si interior fraged iar carnea se desprinde foarte usor de pe os. Acum gatitul aceastei retete dureaza in mod normal undeva intre 4 si 10 ore dar eu am incercat ceva care mi-a luat cam doua ore si jumatate iar rezultatul a fost excelent.

         Am folosit doua pulpe intregi de rata pe care le-am condimentat bine cu sare si piper si apoi le-am asezat cu pielea in sus intr-o tava nu foarte mare, doar cat sa incapa in ea. Le-am lasat cam o ora sa ajunga la temperatura camerei si inainte de a le da la cuptor am intepat cu un ac mai gros pielea in multe locuri, aceasta fiind un pas foarte important in vederea obtinerii unui rezultat bun (am facut asta pentru a lasa loc grasimii sa se scurga). Acestea fiind spuse am dat apoi pulpele la cuptor (neincalzit in prealabil) la 140 grade Celsius timp de 2 ore. Dupa acest timp pulpele au fost acoperite aproape in totalitate in grasimea proprie asa ca am scurs lichidul si am marit temperatura la 180 grade pentru inca 20 minute pentru a obtine o piele crocanta si un interior delicat. Untura de rata am pastrat-o special pentru niste cartofi noi copti la cuptor:)

         Ca si garnitura am facut ceva pateuri umplute cu ciuperci si cartofi care se potrivesc extraordinar cu carnea de rata. In prima faza am taiat un cartof in cubulete mici si l-am fiert in apa cu sare si vin alb. Am folosit si sapte ciuperci de marime medie plus o jumatate de ceapa pe care le-am tocat foarte marunt si le-am calit impreuna in putin unt pana ce au format un fel de pasta. Am adaugat aici si cartofii fierti si am obtinut astfel umplutura pentru pateuri. Am folosit aluat de foietaj de cumparat si am format triunghiuri pe care le-am calit in unt pentru culoare iar apoi la cuptor timp de 10 minute. Cu aceasta ocazie mi-am exersat pe ciuperci si talentele mele artistice:)

       














 
        Si ca sa inchei cercul gusturilor am tras si un sos clasic si anume cel de portocale. Am incalzit intr-o tigaie cateva linguri de apa cu o lingura de zahar brun si am redus pana ce s-a caramelizat. Au urmat apoi pe rand vin alb, sucul de la o portocala si o cana de supa de pui. Am redus din nou pana ce s-a format un sos de o consistenta siropoasa si am condimentat cu sare si piper.
        Rezultatul final a fost unul pe care cu greu as putea sa-l descriu in cuvinte si merita tot efortul.

       
           

Insalata Caprese

          Uite ca am ajuns azi sa folosesc putin din sosul de pesto pe care l-am pregatit in weekend. Aceasta salata nici macar nu mai are nevoie de o reteta sau prezentare deoarece e foarte bine cunoscuta in toata lumea ca fiind una foarte simpla dar in acelasi timp plina de arome. Tot ce conteaza e sa folosim rosii si mozzarella proaspete, de cea mai buna calitate si cativa stropi de ulei de masline extra virgin. Ca si prezentare varianta clasica spune felii subtiri de mozzarella si rosii cu ceva frunze de busuioc printre ele plus ulei de masline si otet balsamic. Eu m-am jucat putin si mi-au iesit alte variante dintre care asta mi-a placut cel mai tare:)

Cotlet de porc la cuptor

          Azi am avut o zi pe cat de lunga pe atat de minunata in care am invatat niste tehnici ceva mai avansate de patiserie care in viitorul apropiat vor ajunge probabil si pe aici :). Nu a fost usor dar la finalul zilei, privind tot ce am realizat mi-am dat seama ca a meritat chiar si ultima secunda petrecuta in acest scop. Printre produse s-au numarat ceva croissante extraordinare cu unt, pain au chocolat si ceva danish pastry (toate from scratch). Dar uite ca intr-un final ajung si pe la calculator sa povestesc si despre experienta de "Sunday roast" pe care am avut-o Duminica acasa.

         Am folosit pentru aceasta reteta urmatoarele ingrediente :
        - 1 kg cotlet de porc
        - 500 g cartofi noi mici
        - o legatura de morcovi de vara
        - o ceapa si 6-7 catei de usturoi
        - 2 linguri de unt
        - o lingura de faina
        - 40 ml vin rosu
        - 100 ml supa de pui sau legume
        - seminte de coriandru, seminte de chimen, patrunjel proaspat, piper negru, sare

         Primul pas, am uns cotletul cu putin unt, l-am tavalit bine prin mixul de condimente si ierburi tocate marunt, l-am pus intr-o tava impreuna cu o ceapa taiata in patru, 3 catei de usturoi si am dat la cuptor (220 grade C) timp de 15 minute. In tot acest timp am avut timp sa ma ocup si de cartofi pe care i-am fiert cam 6-7 minute in apa cu sare dupa care i-am tranferat si pe ei intr-o alta tava cu niste usturoi si putin unt. Dupa cele 15 minute am coborat temperatura la 140 grade C, am dat la cuptor si tava cu cartofii si totul a fost gata in 40 minute. Ca si garnitura am folosit morcovi de vara pe care i-am fiert de jumatate si apoi i-am mai calit putin intr-o lingura de unt.

         Era si pacat sa las asa bunatate de carne fara un sos delicios asa ca am profitat de cele 10 minute pe care i-am acordat  porcului sa se odihneasca si am tras si un gravy :) Pentru acest sos am pus la foc mic tava in care am prajit porcul, am adaugat vinul, am redus putin, a urmat apoi o lingura de faina si supa de pui amestacand continuu. La final am strecurat totul si am obtinut un sos de o consistenta groasa si cu un gust extraordinar.

     
          A lipsit doar painea care in Anglia se numeste Yorkshire pudding dar ma revansez data viitoare :)
       
       

Pesto de busuioc

         Azi am facut pesto...nu orice pesto ci unul de care sunt foarte mandru deoarece ingredientul principal vine din productie proprie fiind crescut in tot felul de recipiente prin balcon :) de ceva vreme. Acest sos proaspat merita efortul si asteparea deoarece are un gust foarte intens si mult diferit  fata de ceea ce se gaseste prin magazine. Exista atatea variante pentru a pregati acest sos dar eu am ales-o pe cea clasica italiana, doar ca am inlocuit semintele de pin cu nuci.
         Ingredientele sunt urmatoarele :
         - o mana buna de busuioc proaspat
         - 3 catei de usturoi
         - o mana de miez de nuca
         - 60 ml ulei de masline
         - 50 g parmezan proaspat ras
         - sare si piper dupa gust

         Se adauga toate ingredientele intr-un blender si se proceseaza pana ce se obtine o pasta fina, usor grauntoasa si uleioasa. Se consuma imediat sau se poate depozita la frigider intr-un borcan acoperit (deoarece se oxideaza repede) pana la 2 saptamani. Pesto este un sos foarte aromat si merge de minune cu paste, pizza, lasagna, bruschete, sandwich-uri, ca dressing pentru salate si cu multe alte mancaruri in functie de cat de departe te duce imaginatia :)
       
     

Salata cu branza de capra si caise

           Pentru ca e vara si s-a umplut piata de legume si fructe proaspete am zis ca e si pacat sa nu profit de situatie pentru a le incerca pe toate:) Acum dintre toate astea salatele au un gust extraordinar in perioada asta a anului asa ca m-am rasfatat azi cu o cina light (dead simple) inspirata de prin una din cartile mele preferate de gatit:)
           M-am aprovizionat de dimineata cu o capatana de salata verde si una de lollo rosso, mai aveam pe acasa un baton de branza de capra iar apoi tot ce am mai avut de facut a fost sa prajesc doua caise taiate in jumatate intr-o tigaie cu o lingura de unt pana au prins culoare. Niste ulei de masline, suc proaspat de lime deasupra si am servit totul cu o felie de paine integrala.

           Salata cu branza de capra si caise...DONE! :))

Porc cu sos dulce de ghimbir si usturoi

         Nu sunt cel mai mare fan al "chinezariilor" in general :) dar trebuie sa recunosc ca este o bucatarie extraordinara si uneori imi place sa gatesc ceva de genu. Azi m-am jucat putin cu ceva ingrediente specifice iar rezultatul a fost pe placul meu.
         Am folosit urmatoarele ingrediente pentru doua portii :
         - 250 g carne de porc
         - o lingura unt                 
         - 10 g ghimbir (tocat marunt)
         - 10 g usturoi  (tocat marunt)
         - partea alba de la 4 fire de ceapa proapata (taiate rondele)
         - 30 ml sos de soia
         - o lingurita de miere de albine
         - 50 ml supa de pui sau legume
         - o lingurita amidon de porumb
         - o lingura ulei de susan
         - 100 g orez simplu

         Carnea am taiat-o cubulete (cam 2 cm) si am prajit-o intr-o tigaie cu putin ulei la temperatura mare pana ce s-a rumenit bine dupa care am redus la foc mediu si am adaugat pe rand untul, usturoiul, ghimbirul si ceapa cat sa elibereze aroma. Peste ele am turnat si sosul de soia, mierea si supa de legume si am lasat sa ajunga la punctul de fierbere. Intre timp am pregatit dintr-o lingurita de amidon si putina apa o pasta care am adaugat-o deasemenea in tigaie amestecand continuu. In acest punct sosul incepe sa se ingroase iar in cateva secunde e gata. Am servit cu orez fiert simplu, chives, ulei si seminte de susan pentru o aroma mai puternica.

Ficatei de pui cu ceapa rosie in sos de vin

           Pofta pe care o aveam azi pe la amiaza de niste ficatei de pui cu ceapa s-a concretizat intr-un final in seara asta intr-un snack extraordinar numai bun pentru cina tarzie de vineri :)

          Am luat vreo 200 g de ficatei de pui proaspeti si i-am fiert vreo 5 minute, doar cat sa elibereze excesul de sange din interior. Dupa i-am transferat intr-o tigaie cu doua linguri de unt, niste sare, piper si am mai lasat la prajit pana ce s-au rumenit pe dinafara. E putin mai dificil cu ei deoarece sunt o sursa de proteina foarte sensibila si pot fi gatiti prea mult intr-un timp destul de scurt, asa ca au nevoie de extra atentie in acest sens. Metoda de mai sus merge excelent iar carnea ramane de o textura delicata si foarte gustoasa. Pentru sosul de ceapa m-am mai jucat putin cu ce mai aveam prin frigider si a iesit ceva mai bun decat originalul:). Am taiat felii subtiri doua cepe rosii de marime medie si le-am "transpirat" intr-o tigaie cu putin unt,sare si piper dupa care am adaugat peste niste vin rosu si am redus 70 % din el la foc mic. Am servit toate astea cu paine integrala si salata mixta...ceva superb:)