joi, 7 iulie 2011

Aubergine caviar / parmezan / limes

          Un snack extraordinar si un alt fel de prezentare si preparare a delicioasei salate de vinete pe care o cunoastem cu totii atat de bine :)
 
          Am schimbat putin metoda de coacere a vinetelor intr-una mai sanatoasa zic eu, chiar mai gustoasa plus inca ceva ingrediente care se potrivesc foarte bine cu aceste legume minunate :
        - 3 vinete de marime medie
        - 50 g parmesan
        - 6-7 catei de usturoi (necuratati) 
        - suc proaspat de limes dupa gust
        - o lingura de smantana pentru gatit
        - sare, piper, rozmarin, ulei de masline
       







         
          Am inceput cu vinetele pe care le-am taiat in doua, le-am crestat putin pe lungime si am adaugat frunze de rozmarin uscate si felii de usturoi. Le-am mai stropit si cu putin ulei de masline, am unit jumatatile si le-am rulat in folie de aluminiu. Au stat apoi cam 45 de minute la cuptor la temperatura de 180 grade Celsius timp in care aburii din interior ajuta la transferul de gust al rozmarinului si usturoiului in interiorul vinetelor. Intre timp cateii de usturoi necuratati i-am pus intr-o cratita cu ulei cat sa ii acopere si am lasat totul la foc foarte foarte mic aproximativ 15 minute (sau pana sunt moi), scopul fiind de a obtine la final un fel de pasta de usturoi. Cand vinetele sunt gata se indeparteaza folia de aluminiu, rozmarinul si usturoiul din interior si cu o lingura se scoate tot miezul. Acesta se toaca apoi in functie de preferinte (mie imi place mai marunt) iar cand se raceste putin se adauga pasta de usturoi obtinuta, parmezanul ras fin si smantana. Se mai condimenteaza cu sare, piper si la final sucul de limes dupa gust.
          Eu am servit cu paine toast si extra fulgi de parmezan. Daca cineva se intreaba ce-i linia aurie :) e tot parmezan ras caruia i-am dat un pic de culoare la cuptor la temperatura mica.

luni, 4 iulie 2011

Fusion carbonara

          Azi am incercat un fel de fusion intre doua dintre bucatariile mele preferate, una fiind foarte cunoscuta, cealalta mai putin dar foarte promitatoare :) Rezultatul a fost unul bun, pentru mine as putea spune chiar mai bun decat originalul :)
          E o reteta clasica de spagetti carbonara in care am schimbat pancetta italieneasca cu niste carnat afumat de casa autentic romanesc. Am folosit 100 g paste Barilla, 100 g carnat, un catel de usturoi, o lingura de unt, un ou, doua linguri de smantana lichida pentru gatit, sare, piper si bineinteles parmesan dupa gust.
         Pastele le-am fiert cu 2 minute mai putin decat indicatiile de pe ambalaj deoarece imi plac mai al dente putin. Apa e bine sa fie multa, sarata si fara ulei inauntru (acesta fiind doar un mit), eventual putina zeama de lamaie ajuta. Intre timp am prajit cateva minute carnatul intr-o tigaie incinsa cu unt, am adaugat si usturoiul iar la final pastele fierte. Am tras apoi de pe foc si am adaugat oul batut cu putina sare si piper si smantana amestecand continuu cateva secunde. Parmesan din belsug deasupra, niste frunze proaspete de busuioc si gata au fost :)    
         

joi, 30 iunie 2011

Piept de pui cu sos gorgonzola si fasole verde

         Pieptul de pui este una din partile mele preferate ale puiului atata timp cat este gatit corespunzator si nu este uscat sau atos. El constituie o sursa importanta de proteine, fiind totodata foarte sanatos, fara pic de grasime sau gluten.
         Am impartit un piept de pui in doua incat sa ramana de grosimea unui deget, l-am condimentat bine cu sare si piper si l-am uns bine cu o lingura de ulei. L-am prajit apoi intr-o tigaie (bine incinsa in prealabil) cam 2 minute pe fiecare parte fara a mai adauga nici un fel de grasime. Intre timp fasolea proaspata am curatat-o si am pus-o la fiert cam 6-7 minute la foc mic. Pana ce pieptul de pui s-a odihnit, in aceeasi tigaie am mai "transpirat" putin fasolea fiarta cu o lingura de unt pentru un plus de aroma. Sosul e simplu, 100 ml de smantana lichida pentru gatit si gorgonzola dupa gust :). Se pun ambele ingrediente intr-o cratita si se aduce la punctul de fierbere pana ce branza se topeste iar smantana devine de o consistenta cremoasa. Carnea a fost frageda si moale, sosul simplu dar gustos iar fasolea verde proaspata nu mai are nevoie de nici o descriere :)

miercuri, 29 iunie 2011

Scones englezesti

         Scones sunt niste paini mici rapide de origine scotiana care sunt foarte populare in Regatul Unit al Marii Britanii dar sunt consumate in multe alte tari de asemenea. Ele se gasesc sub forma de triunghiuri, dreptunghiuri dar eu am ales sa raman la cea clasica si anume sferica. Ca si timp mi-au luat undeva sub o jumatate de ora ceea ce le face perfecte pentru un mic dejun rapid si delicios.
         Ingredientele sunt urmatoarele :
         - 220 g de faina
         - 40 g zahar
         - 50 g unt
         - 100 ml lapte
         - 50 ml smantana lichida
         - 1 ou
         - 10 g praf de copt
         - 1 g sare
         - o mana de stafide
        De aici e foarte simplu, se combina faina cu praful de copt, stafidele, sarea, untul, jumatate din zahar si se omogenizeaza usor pana ce se obtine o consistenta nisipoasa. Intr-un alt bol se amesteca oul cu zaharul ramas, laptele, smantana lichida, se amesteca bine si se adauga la aluat. In aceasta faza am incercat sa nu lucrez prea mult aluatul, doar pana ce se omogenizeaza ingredientele, am intins apoi o foaie groasa cam de un deget si am taiat inele cu diametrul de aproximativ 7 cm. Le-am copt apoi timp de 15 min la 200 grade C si le-am servit caldute cu unt, dulceata de capsuni si lapte. Dupa ce se racesc merg extraordinar cu diferite tipuri de ceaiuri.

luni, 27 iunie 2011

Confit de rata rapid

         Confit de rata (sau gasca) este una din cele mai luxoase mancaruri din Franta. Pulpe intregi de rata gatite la temperatura mica in untura proprie cu un exterior crocant si interior fraged iar carnea se desprinde foarte usor de pe os. Acum gatitul aceastei retete dureaza in mod normal undeva intre 4 si 10 ore dar eu am incercat ceva care mi-a luat cam doua ore si jumatate iar rezultatul a fost excelent.


         Am folosit doua pulpe intregi de rata pe care le-am condimentat bine cu sare si piper si apoi le-am asezat cu pielea in sus intr-o tava nu foarte mare, doar cat sa incapa in ea. Le-am lasat cam o ora sa ajunga la temperatura camerei si inainte de a le da la cuptor am intepat cu un ac mai gros pielea in multe locuri, aceasta fiind un pas foarte important in vederea obtinerii unui rezultat bun (am facut asta pentru a lasa loc grasimii sa se scurga). Acestea fiind spuse am dat apoi pulpele la cuptor (neincalzit in prealabil) la 140 grade Celsius timp de 2 ore. Dupa acest timp pulpele au fost acoperite aproape in totalitate in grasimea proprie asa ca am scurs lichidul si am marit temperatura la 180 grade pentru inca 20 minute pentru a obtine o piele crocanta si un interior delicat. Untura de rata am pastrat-o special pentru niste cartofi noi copti la cuptor:)










         Ca si garnitura am facut ceva pateuri umplute cu ciuperci si cartofi care se potrivesc extraordinar cu carnea de rata. In prima faza am taiat un cartof in cubulete mici si l-am fiert in apa cu sare si vin alb. Am folosit si sapte ciuperci de marime medie plus o jumatate de ceapa pe care le-am tocat foarte marunt si le-am calit impreuna in putin unt pana ce au format un fel de pasta. Am adaugat aici si cartofii fierti si am obtinut astfel umplutura pentru pateuri. Am folosit aluat de foietaj de cumparat si am format triunghiuri pe care le-am calit in unt pentru culoare iar apoi la cuptor timp de 10 minute. Cu aceasta ocazie mi-am exersat pe ciuperci si talentele mele artistice:)


       














 
        Si ca sa inchei cercul gusturilor am tras si un sos clasic si anume cel de portocale. Am incalzit intr-o tigaie cateva linguri de apa cu o lingura de zahar brun si am redus pana ce s-a caramelizat. Au urmat apoi pe rand vin alb, sucul de la o portocala si o cana de supa de pui. Am redus din nou pana ce s-a format un sos de o consistenta siropoasa si am condimentat cu sare si piper.
        Rezultatul final a fost unul pe care cu greu as putea sa-l descriu in cuvinte si merita tot efortul.