Salata cu tagliatelle din dovlecel, morcovi, ciuperci si nuci

       
       De ceva vreme ma tot bate un gand sau mai bine zis o provocare proprie sa incerc sa creez o reteta (sau mai multe) complet vegetariana cu ingrediente intr-o stare cat mai naturala:). Provocare destul de grea tinand cont ca eu nu prea sunt adeptul stilului de viata vegan si nici nu cred ca voi fi vreodata chiar daca este foarte sanatos si interesant. Dar oricum, cred ca e bine ca din cand in cand sa lasam la o parte carbohidratii si proteinele animale si sa incercam sa consumam mai multe vegetale fie ca sunt in starea lor naturala sau gatite intr-un anumit fel. On that happy note, ieri mi-am chinuit putin talentul si am avut un lunch usor, complet vegetarian fara nici o urma de produs animal. Reteta suna cam asa:
- un dovlecel de marime medie
- un morcov baby
- partea alba de la un fir de ceapa proaspata
- doua ciuperci
- doua nuci decojite
- o lamaie
- o jumatate de cm ghimbir
- cateva frunze de busuioc
- doua lingurite miere de albine
- ulei de masline

          De aici incolo e simplu, se taie dovlecelul fasii cu un peeler dupa care se proceseaza in forma unor tagliatelle folosind un cutit. Separat se face o vinegreta din 5-6 linguri ulei de masline, sucul de la jumatate de lamaie, o lingurita de miere, busuiocul taiat marunt, sare si piper. Se amesteca bine cu dovlecelul si se lasa la marinat in frigider cel putin o jumatate de ora. Morcovii se razuiesc pe marimea dorita, se amesteca cu o lingurita de miere, 2 linguri ulei de masline plus ghimbirul taiat marunt si se dau la frigider la marinat. Ciupercile se pun si ele la marinat dupa ce au fost taiate in prealabil in felii subtiri si amestecate cu sare, piper si sucul de la cealalta jumatate de lamaie. La final se ansambleaza toate acestea intr-o salata si se adauga ceapa proaspata taiata felii, nuci si frunze proaspete de busuioc. E important ca toate ingredientele sa fie marinate, in special dovleceii deoarece in starea lor initiala sunt putin lipsiti de aroma si gust. Eu am folosit busuioc pentru ca imi place dar presupun ca si menta ar merge de minune pe caldurile astea:)

        E uimitor sa vezi ce usor se poate gati ceva fara a folosi un anumit procedeu termic, rezultatele fiind extraordinare:). 

Confit de rata rapid

         Confit de rata (sau gasca) este una din cele mai luxoase mancaruri din Franta. Pulpe intregi de rata gatite la temperatura mica in untura proprie cu un exterior crocant si interior fraged iar carnea se desprinde foarte usor de pe os. Acum gatitul aceastei retete dureaza in mod normal undeva intre 4 si 10 ore dar eu am incercat ceva care mi-a luat cam doua ore si jumatate iar rezultatul a fost excelent.

         Am folosit doua pulpe intregi de rata pe care le-am condimentat bine cu sare si piper si apoi le-am asezat cu pielea in sus intr-o tava nu foarte mare, doar cat sa incapa in ea. Le-am lasat cam o ora sa ajunga la temperatura camerei si inainte de a le da la cuptor am intepat cu un ac mai gros pielea in multe locuri, aceasta fiind un pas foarte important in vederea obtinerii unui rezultat bun (am facut asta pentru a lasa loc grasimii sa se scurga). Acestea fiind spuse am dat apoi pulpele la cuptor (neincalzit in prealabil) la 140 grade Celsius timp de 2 ore. Dupa acest timp pulpele au fost acoperite aproape in totalitate in grasimea proprie asa ca am scurs lichidul si am marit temperatura la 180 grade pentru inca 20 minute pentru a obtine o piele crocanta si un interior delicat. Untura de rata am pastrat-o special pentru niste cartofi noi copti la cuptor:)

         Ca si garnitura am facut ceva pateuri umplute cu ciuperci si cartofi care se potrivesc extraordinar cu carnea de rata. In prima faza am taiat un cartof in cubulete mici si l-am fiert in apa cu sare si vin alb. Am folosit si sapte ciuperci de marime medie plus o jumatate de ceapa pe care le-am tocat foarte marunt si le-am calit impreuna in putin unt pana ce au format un fel de pasta. Am adaugat aici si cartofii fierti si am obtinut astfel umplutura pentru pateuri. Am folosit aluat de foietaj de cumparat si am format triunghiuri pe care le-am calit in unt pentru culoare iar apoi la cuptor timp de 10 minute. Cu aceasta ocazie mi-am exersat pe ciuperci si talentele mele artistice:)

       














 
        Si ca sa inchei cercul gusturilor am tras si un sos clasic si anume cel de portocale. Am incalzit intr-o tigaie cateva linguri de apa cu o lingura de zahar brun si am redus pana ce s-a caramelizat. Au urmat apoi pe rand vin alb, sucul de la o portocala si o cana de supa de pui. Am redus din nou pana ce s-a format un sos de o consistenta siropoasa si am condimentat cu sare si piper.
        Rezultatul final a fost unul pe care cu greu as putea sa-l descriu in cuvinte si merita tot efortul.

       
           

Muschi file de porc in crusta de parmezan si ierburi

          Pentru ca mi-a mai crescut putin busuiocul de prin ghivecele din balcon si eu aveam o pofta nebuna pentru o bucata de carne de porc:) am scos-o cumva la capat si a iesit ceva de genu :

          Am folosit cam jumate de file de porc (undeva pe la 250g) pe care l-am gatit intreg intr-o crusta de parmesan si ierburi. Intr-o tigaie am pus o lingura de ulei si am prajit muschiul timp de cateva secunde pe fiecare parte la temperatura foarte mare incat sa prinda culoare, dupa care am tras de pe foc si l-am uns cu mustar frantuzesc. Intre timp am aruncat intr-un blender cateva frunze de busuioc si cateva de patrunjel, o lingura de pesmet, o mana de parmesan ras, sare, piper si le-am maruntit bine. Compozitia astfel obtinuta a mers perfect pentru crusta muschiuletului.

          Dupa toate astea carnea mai trebuie sa stea la cuptor (180 grade C) timp de inca aproximativ 7-8 minute in functie de grosimea acesteia. Cand e gata se mai lasa la odihnit vreo 5 minute inainte de a servi ca sa putem profita de toate sucurile din interior care sunt atat de gustoase. Muschiul trebuie sa fie fraged, delicat si de o culoare usor rozalie, nicidecum uscat in interior.

          Prin frigider am mai gasit si niste ciuperci pe care le-am pus la cuptor mai devreme iar la final am facut doar un sos simplu din smantana lichida (pentru gatit) si usturoi.

           Buuuun, bun de tot!

Risotto cu ciuperci, gorgonzola si mazare

       Dupa distractia de ieri cu pizza am zis sa raman si azi pe acelasi stil pe care il admir si respect atat de mult si anume cel italian. Am dat un ochi in frigider si am scos-o la capat cu un risotto care mi-a placut foarte mult.
       Inainte de a incepe vreau doar sa spun ca exista doua lucruri foarte importante de stiut in vederea reusitei unui risotto "ca la carte", si anume orezul trebuie sa fie de calitate foarte buna, special pentru asa ceva (arborio de exemplu) iar pentru preparare se foloseste supa de pui sau vegetale. Din reteta urmatoare mi-au iesit 2 portii :

         In prima faza am ales o cratita de marime medie (pe cat posibil sa fie cu peretii mai inalti) unde am "transpirat" o jumate de ceapa in putin ulei de masline, am adaugat apoi cam 150 g de orez arborio si am prajit totul la foc mediu. Cand boabele de orez au devenit sticloase am adaugat si 50 ml de vin pe care l-am lasat sa se evapore complet. In continuare am adaugat pe rand cate un polonic de supa de pui amestecand des(se poate folosi si supa de vegetale) pana cand toata compozitia a devenit cremoasa dar totodata bobul de orez a ramas "al dente". Undeva pe la jumatatea distantei am adaugat ciupercile iar branza gorgonzola si mazarea mai la final. Spre sfarsitul povestii, cand orezul a fost gata am tras de pe foc si am adaugat o lingura de unt si parmezan amestecand continuu(optional se poate pune si un strop de smantana dulce de gatit).